marți, 24 decembrie 2013
duminică, 8 septembrie 2013
again...
When I think of you and all the happiness we knew
Something deep inside denies it ever could be true
Sweet September rain if you would please return again
And tell me, was it oh so easy for her to deceive me then
Such a sweet September, it's the time I will remember
All my life that memory will haunt my dreams
And I'll miss you, just to kiss you
Would be heaven and it seems
When you've lost your lover
There's a feeling you discover
That you're lost and such a long, long way from home
I'll remember that September
Though we'll never meet again
Etichete:
cîntec,
muzică,
timp-anotimp,
Tony Christie Sweet September
sâmbătă, 20 iulie 2013
talent și bani
am citit într-un ziar francez că ar fi (fost) cel mai bine plătit actor în anul trecut
două dintre film, se pare, adică scrie Forbes, căruia nu-i scapă nimic cînd e vorba de afaceri, bani și scandal (picanterii ???... :) ),
două filme pe care nu le-am văzut și nici nu mă grăbesc să le văd curînd: Iron Man 3 și Avengers.
eu îl prefer altfel
două dintre film, se pare, adică scrie Forbes, căruia nu-i scapă nimic cînd e vorba de afaceri, bani și scandal (picanterii ???... :) ),
două filme pe care nu le-am văzut și nici nu mă grăbesc să le văd curînd: Iron Man 3 și Avengers.
eu îl prefer altfel
Etichete:
bani,
film,
Robert Downey jr,
talent
vineri, 28 iunie 2013
mai întîi a fost revelația
apoi a rămas o bucurie permanentă
Etichete:
Madrederus,
muzică,
Portugalia
duminică, 23 iunie 2013
fără titlu
cu cîtva timp în urmă, cînd îndrăzneam să
aduc pe blogul mare și negru, Tabelul lui Mendeleev în prima sa formă, doar cu
cele 63 de delemente descoperite pînă la data apariției, în anul 1869, mă
hazardam și cu o întrebare, comparînd tabelul inițial cu unul actualizat în
2010 :
‘se
apropie tabelul periodic al elementelor de final, şi dacă da, unde se termină
acesta?‘
răsunsul este greu de dat
nu, nu pot să îmi explic de ce alătur ideea
de tabel în care ”s-a atins o libertate interioară” cu alt tabel, , în care
bifele corespunzătoare întrebărilor de acolo nu erau menite să aducă liniștea -deși
așa se putea crede...- ci doar să elibereze
elementul de legătură (nu am știut niciodată dacă este pozitiv sau negativ, ca
sarcină nucleară), dar, cu siguranță, era cel care asigura legătura dintre cele
două elemente, iar cum ”rezultatul” era greu e menținut, chiar și cu una singură
ori chiar cu patru ”legături”, acolo și atunci se căuta libetatea interioară și
ceva mai mult decît atît
de ce nu m-am uitat niciodată din acea
seară/noapte de iunie, peste ele? pentru că știu fiecare bifă din fiecare
celulă a tabelului
și te rog să nu răsfiri – ca pedeapsă
pentru videoclipul de mai jos- cărțile de joc pe care le ai:
șiu că acum este quintă royală
vineri, 31 mai 2013
Ultima zi de Florar
de mîine este vară
mi-ai pus într-o palmă două piersici și trei ccireșe, iar în cealaltă cretă colorată
o zi mai rămîi copiluț
dar flori, de ziua mea ?
florile au dat rod
și voi avea cercei roșii, dar zarzării ?
piersicile le mănînci tu, iar eu am să caut urma de nectar,
mă-nvoiesc
(mai am timp cîteva minute din luna asta, a ta, să-ți spun HASTA SIEMPRE! )
mi-ai pus într-o palmă două piersici și trei ccireșe, iar în cealaltă cretă colorată
o zi mai rămîi copiluț
dar flori, de ziua mea ?
florile au dat rod
și voi avea cercei roșii, dar zarzării ?
piersicile le mănînci tu, iar eu am să caut urma de nectar,
mă-nvoiesc
(mai am timp cîteva minute din luna asta, a ta, să-ți spun HASTA SIEMPRE! )
miercuri, 1 mai 2013
un fel de primăvară
am așteptat-o îndelung, pînă la limita răbdării
și după cîteva ezitări – amăgitoare ca și aparițiile tale-
a izbucnit în toate splendorile sale
(cîndva mi-ai spus că doar Sufletul și Adevărul admit singularul)
aș vrea să le simt, să mă bucur, să o trăiesc și acum,
dar e prea înDepărtată de mine
vrei să îmi iei toate anotimpurile ?
Aurelian Andreescu - Tu esti primavara mea
Etichete:
adevăr,
Aurelian Andreescu,
cîntec,
Florin Bogardo,
primăvară,
splendoare,
suflet,
Tu ești primăvara mea
sâmbătă, 9 martie 2013
o zi? doar o zi într-un an?!
bucuria și suferința, lacrimile și bucuria, deznădejdea și încăpățînarea de a spera
putera de a înfunta vitregiile și de a rezista tiraniei,
veșnica urmare a chemării și așteptarea întru veșnicie
EA le cunoaște și le simte în fiecare zi
astfel veghează și întreține acel ceva în care
privrea le-noată
și-arcuite sprîncene înalță de dor..
încît eu nici nu pot
să mai adaug altceva
decît dragostea lor!
(versuri de Bulat Okudjava traduse de Passionaria Stoicescu și Dumitru Bălan, Editura Univers 1987)
(da! astăzi mi-a fost cumplit de dor)
joi, 21 februarie 2013
rezistența fragilității
... cîndva, demult, poate că aș fi găsit un gînd mai inspirat
acum mi-aș dori atît de mult să îți semăn....
acum mi-aș dori atît de mult să îți semăn....
Etichete:
floare,
fotografie,
fragilitate,
gînd,
puterea vieții,
rezistență,
viață
sâmbătă, 16 februarie 2013
ciò che resta
La festa appena
cominciata
È già finita
Il cielo non è
più con noi
Il nostro amore
era l'invidia di chi è solo
Era il mio
orgoglio la tua allegria
È stato tanto
grande e ormai
Non sa morire
Per questo canto
e canto te
La solitudine che
tu mi hai regalato
Io la coltivo
come un fiore
Chissà se finirà
Se un nuovo sogno
la mia mano prenderà
Se a un'altra io
dirò
Le cose che
dicevo a te
Ma oggi devo dire
che
Ti voglio bene
Per questo canto
e canto te
È stato tanto
gr
ande e ormai non sa morire
Per questo canto
e canto te
Etichete:
Canzone per te,
festival,
muzică,
San REmo,
Sergio Endrigo,
Simone Cristicchi
miercuri, 23 ianuarie 2013
am obosit
de atîta boală
nu sunt atît de puternică pe cît credeam
sau poate că nu mai sunt...
totul mă doare - fiecare mușchi, fiecare fibră, fiecare celulă
nu mă mai întreb dacă celulele tale pe care voiai cîndva/odinioară să mi le dai m-ar mai putea ajuta
urîtă e boala
celelalte sau acel altceva par a fi...
dar, oare, cum par?
unde au dispărut?
Je ne rêve plus
Je ne fume plus
Je n'ai même plus d'histoire
Je suis seule sans toi
Je suis laide sans toi
Je suis Comme une orpheline dans un dortoir
Je n'ai plus envie
De vivre ma vie
Ma vie cesse quand tu pars
Je n'ai plus de vie
Et même mon lit
Se transforme en quai de gare
Quand tu t'en vas...
Je suis malade
Complètement malade
Comme quand ma mère sortait le soir
Et qu'elle me laissant seul avec mon désespoir
Je suis malade
Parfaitement malade
T'arrive on ne sait jamais quand
Tu repars on ne sait jamais où
Et ça va faire bientôt deux ans
Que tu t'en fous...
Comme à un rocher
Comme à un péché
Je suis accroché à toi
Je suis fatiguée, je suis épuisée
De faire semblant d'être heureuse
Quand ils sont là
Je bois toutes les nuits
même tous les whiskys
Pour moi ont le même goût
Et tous les bateaux
Portent ton drapeau
Je ne sais plus où aller tu es partout...
Je suis malade
Complètement malade
Je verse mon sang dans ton corps
Et je suis comme un oiseau mort
Quand toi tu dors
Je suis malade
Parfaitement malade
Tu m'as privée de tous mes chants
Tu m'as vidée de tous mes mots
Pourtant moi j'avais du talent
Avant ta peau...
Cet amour me tue
Si ça continue
Je crèverai seule avec moi
Comme un gosse idiot
Près de ma radio
en écoutant ma propre voix qui chantera...
Je suis malade
Complètement malade
Comme quand ma mère sortait le soir
Et qu'elle me laissait seule avec mon désespoir
Je suis malade
c'est ça je suis malade
Tu m'as privée de tous mes chants
Tu m'as vidée de tous mes mots
Et j'ai le coeur complètement malade
Cerné de barricades
T'entends... Je suïs malade...
Je ne fume plus
Je n'ai même plus d'histoire
Je suis seule sans toi
Je suis laide sans toi
Je suis Comme une orpheline dans un dortoir
Je n'ai plus envie
De vivre ma vie
Ma vie cesse quand tu pars
Je n'ai plus de vie
Et même mon lit
Se transforme en quai de gare
Quand tu t'en vas...
Je suis malade
Complètement malade
Comme quand ma mère sortait le soir
Et qu'elle me laissant seul avec mon désespoir
Je suis malade
Parfaitement malade
T'arrive on ne sait jamais quand
Tu repars on ne sait jamais où
Et ça va faire bientôt deux ans
Que tu t'en fous...
Comme à un rocher
Comme à un péché
Je suis accroché à toi
Je suis fatiguée, je suis épuisée
De faire semblant d'être heureuse
Quand ils sont là
Je bois toutes les nuits
même tous les whiskys
Pour moi ont le même goût
Et tous les bateaux
Portent ton drapeau
Je ne sais plus où aller tu es partout...
Je suis malade
Complètement malade
Je verse mon sang dans ton corps
Et je suis comme un oiseau mort
Quand toi tu dors
Je suis malade
Parfaitement malade
Tu m'as privée de tous mes chants
Tu m'as vidée de tous mes mots
Pourtant moi j'avais du talent
Avant ta peau...
Cet amour me tue
Si ça continue
Je crèverai seule avec moi
Comme un gosse idiot
Près de ma radio
en écoutant ma propre voix qui chantera...
Je suis malade
Complètement malade
Comme quand ma mère sortait le soir
Et qu'elle me laissait seule avec mon désespoir
Je suis malade
c'est ça je suis malade
Tu m'as privée de tous mes chants
Tu m'as vidée de tous mes mots
Et j'ai le coeur complètement malade
Cerné de barricades
T'entends... Je suïs malade...
Etichete:
boală,
cîntec,
Dalida,
dorință,
fractal,
je suis malade,
obosdeală,
Serge Lama
luni, 7 ianuarie 2013
Abonați-vă la:
Postări (Atom)