Sentimente? Sentimentalisme? Tâmpenii, tâmpenii, tâmpenii! Un chef de a scrie scrisori şi atît!
şi aproape involuntar –cedînd unui impuls- gîndu-mi alunecă spre/ către scrisorile de dragoste ale lui Nichita
----------------------------------------------------------------------------------------------------
Sentimentul este forma cea mai curată a devărului.
tu care esti îndrăgostit, habar n-ai ce este acela un sentiment.
Tu vrei să ştii pentru că eşti îndrăgostit,--- dar sentimentul razelor de lună, l-ai uitat, tu?
Tu eşti îndrăgostit, nu mai ştii nimic.
Îmbrăţişarea e un sentiment.
Uită-te şi tu, prostule, la orizont!
Ninge dacă eşti în stare să îngheţi, -- iar dacă nu ai firea îngheţului în tine insuţi, lasă-te nins de ea insăşi, de eşti!
Ori dacă nu, ce dulce amintire!
Nimicirea sufletului se aşează in nedragoste, dupa cum fiinţa se aşează în trup
Noi nu suntem
Noi suntem clipa care a trecut prin poarta existenţei!
O dată ai amintit de Telegrame
Acum, imi amintesc, doar una : „contactează imediat aer. Anunţă dacă ai reuşit. Dacă sunt alte propuneri, telegrafiaţi cifrat”
Si tot mai crezi că vreau să impresionez, cînd acum, acum, cînd am cam o juma' viață de inutilitate îmi amintesc si am curajul să scriu ' dezasperant este, nu locul fiinţei noastre, trupul, ci locul petrecerii--timpul'
Nu cred că eşti misogin, pentru că ştiu cît de mult crezi în iubire (şi cîtă nevoie ai să fii iubit ) nu întreba prosteşte de unde ştiu, pentru că strici tot---dar poate fi un bun pretext!
Ţi-aş fi putut răspunde chemînd în ajutor prietenii tăi simbolişti, sau apelând la traducerile tale din poezia sau literatura hispanică ( eu nu știu limba..), dar nu cunosc de cîţiva ani ceva mai „trăitor de înaltă emoţie şi adevărat şi fulgerător fior” decît acel
La Pluie Et Le Beau Temps
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu