Intre Infern și Paradis, trecînd prin Purgatoriu, rămîne-n veci ea, Iubirea, aceea care ”mişcă sori şi stele”
“-O, soare, tu, ce-alungi din ochi negreala,
lumina ta mi-e toată bucurie,
şi-mi place a şti la fel ca îndoiala.
*
În tine-i milă,-n tine-ngăduinţă,
evlavie-n tine e, şi e, prea-bună,
tot ce-i pe lume bun într-o fiinţă.
Din cea mai jos a-ntregii lumi lacună,
acest care văzut-a pân-aci
pe câte spirite trei lumi le-adună
*
11-97 “-Filosofia,-îmi spuse, desluşită,
vorbeşte-ades (cui are mintea coaptă)
că-întreaga faţă-a Firii-i plămădită
11-100 de Mintea Sfîntă şi măiastra-I Faptă
şi dacă-în fizică-i faci drum privirii,
găsi-vei negreşit, pe-o primă treaptă
*
Fixînd spre rugător priviri slăvite
şi dragi lui Dumnezeu, îmi arătară
ce mult iubeşte ea rugări smerite;
spre vecinica lumin-apoi cătară
cum nu credeam să poat-un muritor
să caute-n ea cu-aşa lumină clară.
şi,-aproape-acum de ţinta tuturor
dorinţelor, aşa cum mi se scrise,
am stins văpaia multului meu dor.
*
( versuri traduse de către George Coșbuc și George Pruteanu)
Dante's Dream at the Time of the Death of Beatrice - study by D G Rossetti
