– Ce faci? Întrebă vocea din spate cu o curiozittate severă.
- Îmi pregătesc ghiozdanul pentru mîine, doar începe școala, nu știi ? iată, mi-am pregatit etichetele pentru coperți, dar nu găsesc o cpoerta mare, matlasată, pentru carte.
- - Ai pus-o undeva în grabă, la începutul vacanței, caut-o mai atent și fii mai ordonată.
- - Da, cred că ai dreptate, am pus stiloul și pixul nou în penar, dar nu știu unde este ascuțitoarea în formă de pian.
S-a mulțumit sa clatine dojenitor capul.
- Am și culori noi, pe două rînduri de rafturi, trusă de desen, acuarele, radieră nu am.
- -Bine, dar uniforma, fundițele, pantofii, batista și restul ți le-ai pregatit?
- Da, adică, ….ăăă…., aproape
Peste două ore mă puteam lăuda: sunt gata, totul este pregătit pentru dimineață.
M -a privit peste ochelari, țintind, parcă, ceva dincolo de mine:
– Ai uiutat ceva, totuși— să te uiți pe calendar.
În clipa în care am întors cu nedumerire privirea, am văzut fila îngălbenită, iar cifrele anului abia le puteam intui.
