‚intrăm în lumea mută de lumină’

Intre Infern și Paradis, trecînd prin Purgatoriu, rămîne-n veci ea, Iubirea, aceea care ”mişcă sori şi stele”

“-O, soare, tu, ce-alungi din ochi negreala,

lumina ta mi-e toată bucurie,

şi-mi place a şti la fel ca îndoiala.

*

În tine-i milă,-n tine-ngăduinţă,

evlavie-n tine e, şi e, prea-bună,

tot ce-i pe lume bun într-o fiinţă.

Din cea mai jos a-ntregii lumi lacună,

acest care văzut-a pân-aci

pe câte spirite trei lumi le-adună

*

11-97 “-Filosofia,-îmi spuse, desluşită,

vorbeşte-ades (cui are mintea coaptă)

că-întreaga faţă-a Firii-i plămădită

11-100 de Mintea Sfîntă şi măiastra-I Faptă

şi dacă-în fizică-i faci drum privirii,

găsi-vei negreşit, pe-o primă treaptă

*

Fixînd spre rugător priviri slăvite

şi dragi lui Dumnezeu, îmi arătară

ce mult iubeşte ea rugări smerite;

spre vecinica lumin-apoi cătară

cum nu credeam să poat-un muritor

să caute-n ea cu-aşa lumină clară.

şi,-aproape-acum de ţinta tuturor

dorinţelor, aşa cum mi se scrise,

am stins văpaia multului meu dor.

*

( versuri traduse de către George Coșbuc și George Pruteanu)

Dante's Dream at the Time of the Death of Beatrice - study by D G Rossetti